Raportul CFTC a arătat că așteptările pentru o inversare a tendinței dolarului nu s-au materializat. După trei săptămâni de stabilitate relativă, în care poziția totală pe termen scurt pe USD față de principalele valute a arătat semne ale sfârșitului vânzărilor, poziția scurtă a crescut din nou cu 913 milioane de dolari în săptămâna de raportare, ajungând la -13,27 miliarde de dolari.
Odată cu creșterea cererii, lira sterlină și euro sunt din nou în frunte, în timp ce modificările altor monede sunt minime. Dolarul nu reușește să stabilizeze așteptările din cauza incertitudinii ridicate – un exemplu bun fiind raportele preliminare și finale de la Universitatea din Michigan. Studiul final din mai privind încrederea consumatorilor de la Universitatea din Michigan a arătat o creștere promițătoare a optimismului și o scădere a așteptărilor legate de inflație, spre deosebire de raportul preliminar mult mai pesimist. Această discrepanță s-a datorat, în mare parte, știrilor apărute între perioadele celor două sondaje referitoare la un acord comercial pregătit între SUA și China.
Alte date nu reușesc nici ele să ofere o imagine clară. Estimarea de creștere a PIB-ului pentru al doilea trimestru a Fed-ului din Atlanta a crescut brusc la 3.8% de la un trimestru la altul (de la 2.2%) vineri trecut, însă această creștere s-a datorat exclusiv unei scăderi accentuate a importurilor. În primul trimestru, cifrele privind PIB-ul au fost distorsionate către valori mai mici din cauza unei creșteri a importurilor, în timp ce în al doilea trimestru, datele vor fi probabil înclinate către valori mai mari din cauza scăderii importurilor. Acest tip de aritmetică împiedică apariția unei certitudini clare.
Cu puțin peste două săptămâni până la întâlnirea FOMC, piața anticipează o încetinire a creșterii economice în a doua jumătate a anului, combinată cu o inflație mai mare, și acum estimează probabilitatea acestui scenariu la peste 40%.
Aceasta sugerează că FOMC va continua probabil să mențină o pauză în ceea ce privește reducerea ratelor dobânzilor. Piața futures CME anticipează doar două reduceri de rată în acest an, iar o reducere mai lentă a ratei ar trebui, teoretic, să sprijine randamentele și cererea pentru dolar. Deși randamentele rămân ridicate, dolarul se află sub presiune — tocmai din cauza încetinirii economice iminente. FOMC este forțat să ignore semnele de creștere mai lentă asociate cu o inflație așteptată mai mare și astfel să mențină ratele dobânzilor la nivelul actual.
Un alt motiv pentru cererea slabă pentru dolar este apariția unor alternative la obligațiunile denominate în dolari. În Japonia, Banca Japoniei a început să reducă relaxarea cantitativă în contextul unei inflații de bază în creștere. Randamentele obligațiunilor japoneze pe termen lung și ultra-lung se așteaptă să crească, atrăgând investitori internaționali și făcând obligațiunile japoneze mai competitive.
Luând în considerare toți factorii, concluzionăm că, pe termen mediu, este mai probabil ca dolarul să scadă decât să crească. Decizia SUA de a dubla taxele tarifare sectoriale pentru oțel și aluminiu — și potențialul de extindere a tarifelor de 25–50% la sectoare precum farmaceuticele, semiconductoarele și domeniul aerospațial — introduce riscuri asimetrice de scădere pentru creșterea economică a SUA și pentru USD. SUA rămâne extrem de vulnerabilă la întreruperea importurilor, iar un război comercial ar putea provoca daune mult mai mari economiei americane decât partenerilor săi comerciali vizați.
Referitor la piața de acțiuni, în ciuda recuperării puternice a S&P 500 după ce a scăzut la 4800, continuăm să vedem scenariul principal ca fiind o scădere, mai degrabă decât o creștere ulterioară a indicelui.
Creșterea PIB-ului nominal susține piața de acțiuni, dar împotriva unei creșteri suplimentare se află încetinirea creșterii economice reale și reducerea influxului de capital străin. Presupunem că o revenire la 6150 este puțin probabilă și, odată ce zona de consolidare este depășită, indicele va începe să se îndrepte spre 5500.
