Piațele globale așteaptă cu sufletul la gură: săptămâna aceasta, Statele Unite și China se întorc la masa negocierilor pentru prima dată după multe luni de armistițiu comercial tensionat, care urmează să expire pe 10 noiembrie. Înainte de această întâlnire, Donald Trump, hotărât să dicteze agenda, și-a prezentat cerințele esențiale către Beijing. Ce se ascunde în spatele acestei desfășurări de forță – strategie, presiune sau doar pentru a cuceri publicul? Să analizăm.
Dilema pământurilor rare: presiunea lui Trump asupra Beijingului înainte de discuții
În weekend, întorcându-se din Florida cu Air Force One, președintele SUA a declarat că nu va permite Chinei să "se joace cu pământurile rare," sugerând dependența strategică a industriei americane de aprovizionarea cu aceste metale critice. Vorbele sale au sunat atât ca un avertisment, cât și ca un semnal al începutului unei noi runde de presiuni.
Să ne amintim că, cu câteva zile mai devreme, Trump a amenințat că va impune tarife de 100% pe importurile chinezești după ce Beijingul a promis să stabilească un control amplu asupra resurselor minerale.
Aceste măsuri, dacă vor fi implementate, ar putea îngheța efectiv armistițiul comercial, care expiră pe 10 noiembrie. Scenariul în care ambele părți se află din nou pe marginea unei confruntări economice a devenit realitate mai repede decât se așteptau chiar și cei mai pesimiști analiști.
Beijing, totuși, nu a rămas pasiv. Autoritățile chineze au încercat să diminueze preocupările partenerilor globali, asigurând că înăsprirea controalelor la export nu va afecta fluxurile normale de comerț.
Săptămâna trecută, în cadrul întâlnirilor din timpul reuniunilor Fondului Monetar Internațional, delegații din China au încercat să-și convingă colegii că nu este vorba despre sancțiuni, ci despre "crearea unui mecanism de reglementare pe termen lung." Totuși, această explicație nu a reușit prea mult să liniștească piețele.
În esență, ambele părți au abordat o situație pe care analistul Kyle Rodda a descris-o adecvat în termeni de Război Rece: "Există un element — folosind limbajul Războiului Rece — de distrugere reciproc asigurată când vine vorba de restricții totale la exportul de pământuri rare și tarife de 100%, ambele, SUA și China, recunoscând mai mult sau mai puțin acest aspect."
Rodda a adăugat că piețele încă se bazează pe o de-escaladare, dar "probabil vor rămâne agitate până când astfel de retrageri vor fi anunțate explicit."
Această nervozitate este destul de de înțeles: elementele pământurilor rare nu sunt doar materii prime, ci fundația unor industrii întregi, de la producția de avioane de luptă și smartphone-uri până la vehicule electrice și chiar scaune auto.
Pentru Trump, aceasta nu este doar o unealtă economică, ci și una politică. Amenințarea tarifelor îi permite acestuia să exercite presiune asupra Beijingului și, simultan, să arate alegătorilor din țară că Washingtonul este gata să apere interesele naționale. Totuși, așa cum arată practica ultimilor ani, duritatea comercială a lui Trump are un preț – în principal pentru piețele globale, unde orice declarație a sa se reflectă instantaneu în dinamica monedelor, acțiunilor și prețurilor mărfurilor.
Fentanilul și soia: cocktail toxic în agenda SUA-China
Dacă metalele pământurilor rare reprezintă o problemă strategică pentru Washington, atunci fentanilul și soia au devenit simboluri ale presiunii de politică internă și externă pe care Donald Trump încearcă să le convertească în rezultate diplomatice.
Înainte de întâlnirile viitoare din Malaezia, președintele le-a identificat drept două din cele trei puncte principale asupra cărora, în opinia sa, China "trebuie în sfârșit să-și respecte angajamentele."
Problema fentanilului este dureroasă și încărcată politic. În SUA, acest opioid sintetic a devenit de mult timp una dintre principalele cauze ale deceselor prin supradoză, întruchipând criza națională a opioidelor.
Trump a acuzat din nou China că nu a restricționat exportul de fentanil și precursorii săi chimici, ceea ce, conform Washingtonului, agravează situația din orașele americane. SUA doresc ca China "să oprească fentanilul", a declarat Trump, adăugând că Beijingul ar trebui să demonstreze "o responsabilitate reală."
La începutul acestui an, SUA au impus tarife de 20% pe bunurile chinezești, invocând influxul ilegal de fentanil. În replică, Beijingul a înăsprit controlul asupra a două substanțe chimice care pot fi utilizate pentru fabricarea drogurilor, dar a subliniat că problema nu poate fi soluționată fără participarea părții americane.
Retorica chineză sugerează că rădăcina crizei se află în cerere, nu în ofertă, iar acuzațiile lui Trump sunt doar o parte dintr-un joc politic. Cu toate acestea, pentru liderul american, aceasta este un instrument de presiune convenabil, care îi permite să vorbească despre combaterea drogurilor și despre "duritatea" SUA într-o singură propoziție.
Chestiunea soiei rămâne la fel de sensibilă – a treia cerință a lui Trump către Beijing. Pentru un observator extern, aceasta ar putea părea un detaliu minor, dar în realitate implică miliarde de dolari și sprijin politic intern.
China, care a achiziționat anul trecut soia americană în valoare de aproximativ 12,6 miliarde de dolari, nu a cumpărat nicio livrare anul acesta. În schimb, Beijingul s-a orientat către livrări din America de Sud, lăsând fermierii americani cu stocuri tot mai mari și prețuri în scădere.
Această situație este deosebit de sensibilă pentru sectorul agricol american. Fermierii din Midwest își exprimă tot mai mult nemulțumirea: mulți așteaptă ajutor financiar din partea guvernului, despre care se zvonește că întârzie, în timp ce depozitele pline de soia nevândută devin treptat un simbol al confruntării comerciale prelungite. Prețurile produselor scad, contractele de export se reduc, iar sectorul, considerat până nu demult stabil, se confruntă cu presiuni tot mai mari din toate părțile.
Nu este de mirare că președintele SUA a cerut Chinei să-și cvadrupleze achizițiile de soia, iar atunci când acest lucru nu s-a întâmplat, a amenințat cu interzicerea importurilor de ulei vegetal din China, acuzând guvernul chinez că a creat intenționat dificultăți pentru fermierii de soia americani.
Așadar, fentanilul și soia nu sunt doar articole pe o agendă comercială, ci simboluri politice. Primul este un marcator intern al hotărârii de a combate o criză; al doilea este un indicator al cât de departe este dispus să meargă Trump pentru a menține sprijinul electoratului său agricol. Deși ambele subiecte pot părea îndepărtate de modelele macroeconomice, în realitate, ele oferă negocierilor intensitatea emoțională și politică pe care cifrele și tarifele nu le pot oferi.
Pe marginea colapsului: armistițiul expiră, mizele cresc
Cu doar câteva zile rămase până la expirarea armistițiului comercial SUA-China pe 10 noiembrie, acordul, deja suspendat de un fir subțire, se confruntă cu testul său suprem. În aceste luni, piețele s-au obișnuit cu o calm relativ fragil, dar mișcările recente ale ambelor părți au readus situația la limita colapsului.
După amenințările lui Trump de a impune tarife de 100% și anunțul Beijingului privind controlul exporturilor de metale rare, balanța de puteri s-a schimbat. Washingtonul, la rândul său, a extins restricțiile tehnice și chiar a propus aplicarea de taxe pe navele chineze care ajung în porturile americane.
China a răspuns prin înăsprirea controlului exporturilor și indicând posibile restricții asupra livrărilor de materiale critice. Ceea ce părea recent a fi o pauză temporară seamănă tot mai mult cu manevrarea pieselor de șah înaintea unei noi confruntări.
În acest context, discuțiile viitoare din Malaezia par a fi o încercare de a îndrepta procesul către un angajament constructiv. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a confirmat că întâlnirea va avea loc mai târziu în această săptămână, menționând că o discuție virtuală recentă cu vicepremierul chinez He Lifeng a fost un "schimb constructiv de opinii."
Mass-media de stat chineză a descris de asemenea dialogul drept „pozitiv și pragmatic”, dar experții nu se grăbesc să tragă concluzii optimiste. Până la urmă, prea mulți factori sugerează că ambele părți încă testează dorința reciprocă de a face concesii.
Atenția principală este îndreptată către posibila întâlnire dintre Trump și Xi Jinping, care ar putea avea loc chiar la sfârșitul lunii în Coreea de Sud, pe marginea summitului Cooperării Economice Asia-Pacific.
Pentru ambii lideri, aceasta ar fi prima întâlnire față în față de la revenirea lui Trump la Casa Albă, iar mult depinde de rezultatul acesteia — și anume, dacă armistițiul comercial actual poate fi extins.
Președintele american, comentând pe marginea dialogului care urmează, s-a exprimat în termeni familiari: „Am o relație bună cu președintele Xi. Cred că ne vom înțelege bine cu China, dar trebuie să avem un acord corect.”
Dincolo de tonul calm se ascunde strategia obișnuită a lui Trump: presiunea maximă ca mijloc de a prelua inițiativa.
Pentru China, miza nu este mai puțin semnificativă. Beijingul încearcă să arate că poate acționa dintr-o poziție de forță, fără a ceda amenințărilor, dar evitând în același timp confruntarea directă care ar putea dăuna economiei interne și climatului de investiții externe.
Prin urmare, ambele părți negociază în condiții de „risc mutual”, unde concesiile pot fi percepute ca o slăbiciune și fermitatea ca o provocare. Piețele, totuși, deja răspund la această dualitate.
„Ca rezultat, piețele anticipează că lucrurile se vor dezamorsa,” a declarat analistul Kyle Rodda. „Totuși, piețele vor rămâne probabil neliniștite până când acestea replieri sunt anunțate explicit.”
Această nervozitate se reflectă în bursele de mărfuri și în cotațiile valutare. Investitorii, acum familiarizați cu turbulențele erei Trump, recunosc din ce în ce mai mult că runda actuală de negocieri este una dintre cele mai imprevizibile din ultimii ani.
Astfel, armistițiul, odinioară conceput ca o unealtă de stabilizare, a devenit încă o sursă de tensiune. Întâlnirea viitoare din Malaysia este mai mult decât doar un alt rând de dialog. Este o încercare de a opri impulsul unui conflict care a ținut economia globală într-o incertitudine anxioasă pentru prea mult timp.
