Începutul lunii noiembrie a adus o ușoară redresare a prețurilor la petrol, după o perioadă lungă de scădere. Investitorii, obosiți de discuțiile despre supraofertă, au primit în sfârșit un semnal de respiro: sancțiunile împotriva companiilor rusești afectează acum vizibil nivelurile de aprovizionare. Acest lucru a calmat oarecum temerile privind o piață suprasaturată, deși, din punct de vedere fundamental, situația rămâne ambiguă.
Creștere Modestă După Scădere
După trei luni de prețuri în scădere, cotațiile petrolului s-au îndreptat în sfârșit în sus. Brent a crescut cu 0,6%, ajungând la 63,87 dolari pe baril, în timp ce WTI din SUA a crescut cu 0,7%, ajungând la 59,99 dolari. Aceasta este o revenire ușoară, dar simbolică: săptămânile anterioare s-au încheiat pe roșu, cu prețuri care au atins minimele de două săptămâni.
Principalul factor de susținere este geopolitica. Sancțiunile impuse celor mai mari companii rusești au început să afecteze fluxurile de export. Activele externe ale unei companii importante întâmpină dificultăți în ceea ce privește tranzacțiile și transportul, ridicând îngrijorări legate de întreruperi de aprovizionare. Piața a reacționat instantaneu—deși nu cu un salt, cel puțin a oprit declinul.
Cu toate acestea, comercianții rămân sceptici în privința eficacității pe termen lung a sancțiunilor. Da, acestea creează volatilitate pe termen scurt, dar nu pot rupe tendința generală. În practică, fundamentele rămân neschimbate: oferta este în creștere, în timp ce cererea rămâne în urmă.
Supraoferta Persista
Octombrie a marcat a treia lună consecutivă de scăderi de preț. Motivul este clar: OPEC și aliații săi continuă să crească producția, iar producția este, de asemenea, în creștere și în rândul jucătorilor non-OPEC, creând o presiune semnificativă asupra pieței.
Conform Haitong Securities, decizia OPEC+ de a îngheța planurile de creștere a producției în primul trimestru al anului 2026 a ajutat la stabilizarea ușoară a pieței. Fără această mișcare, scăderea ar fi putut fi mai profundă. Cu toate acestea, chiar și cu restricții în vigoare, supraoferta persistă. De exemplu, stocurile din SUA au crescut cu 5,2 milioane de barili săptămâna trecută, ajungând la 421,2 milioane. Acesta este un semnal direct pentru piață: există prea mult petrol.
Presiunea suplimentară vine din partea Arabiei Saudite. Regatul a redus în mod neașteptat prețurile la exportul de petrol către Asia, cea mai mare și mai sensibilă la prețuri regiune. Această mișcare indică o dorință de a concura pentru cota de piață, chiar dacă înseamnă sacrificarea temporară a profitului.
Cererea: Slabă și Fără Semne de Accelerare
Dacă oferta inundă piața, cererea este clar stagnantă. În anul care se încheie pe 4 noiembrie, consumul global de petrol a crescut cu doar 850.000 de barili pe zi, în timp ce așteptările erau mai mari—aproape de 900.000. Această mică discrepanță poate părea nesemnificativă, dar într-o piață în care fiecare baril în plus contează, este semnificativă.
Situația din SUA este deosebit de preocupantă. Indicatorii de înaltă frecvență arată că activitatea de transport și volumele de transport containere rămân slabe. Aceasta înseamnă că consumul intern de combustibil nu crește, lăsând nicio bază pentru o recuperare robustă a prețurilor.
Câtă vreme cererea nu se revigorează, orice salturi pe termen scurt în prețurile petrolului vor fi privite ca rebonduri tehnice, mai degrabă decât începutul unui nou ciclu de creștere.
Previziuni: Creștere în Întrebare
Analiștii sugerează din ce în ce mai mult că petrolul ar putea întâmpina dificultăți să iasă din intervalul său actual. Chiar și cu sancțiunile împotriva Rusiei și posibile reduceri din partea OPEC+, cererea slabă trage prețurile în jos.
Perspectiva pe termen scurt este pesimistă: se așteaptă ca Brent să scadă la 60 de dolari pe baril până la sfârșitul anului 2025 și la 50 de dolari până la sfârșitul lui 2026.
O astfel de prognoză reflectă realitatea: atâta timp cât creșterea economică globală rămâne lentă și sursele alternative de energie se dezvoltă, piața petrolului își pierde forțele motrice. Chiar și geopolitica, care odinioară putea provoca creșteri ale prețurilor, astăzi are doar un impact pe termen scurt.
Concluzie
Creșterea prețurilor petrolului la începutul lunii noiembrie este mai degrabă un răgaz decât un punct de cotitură. Sancțiunile au creat un vârf de interes temporar, dar fundalul fundamental rămâne slab: producția este în creștere, cererea este în urma și stocurile continuă să crească.
Piața se îndreaptă spre un nou echilibru, în care un preț de aproximativ 60 de dolari pe baril pare din ce în ce mai natural. Petrolul nu mai reacționează la știri cu aceeași intensitate ca înainte. Investitorii așteaptă semne clare ale unei schimbări de tendință, iar până atunci, tranzacționează cu prudență pe distanțe scurte, îndoindu-se de creșterea pe termen lung.
Petrolul rămâne într-o zonă de așteptare. Deși a câștigat ușor în preț săptămâna aceasta, piața indică clar că este prea devreme pentru o mișcare semnificativă în sus.
