Marți, prețurile contractelor futures pe aur au crescut în timpul sesiunii europene pe fondul unei reevaluări continue a riscurilor geopolitice și a dinamicii dolarului. Totuși, mișcarea pieței pare mai degrabă „tehnică”, cu o volatilitate vizibilă și semnale macroeconomice contradictorii.
Pe COMEX (parte a New York Mercantile Exchange), contractele futures pe aur cu scadență în iunie se tranzacționează la 4.685,62 USD per uncie troy. Vârful sesiunii a fost de 4.825,90 USD per uncie. Între timp, aurul pare să fi găsit suport la 4.580,40 USD, în timp ce rezistența este limitată la 4.825,90 USD — un aspect deosebit de important pentru traderii concentrați pe străpungeri și reveniri din zonele-cheie.Contractul futures pentru indicele USD, care reflectă dinamica dolarului american față de un coș de șase valute majore, a scăzut cu 0,04% și se tranzacționează în jurul valorii de 99,76. Un indice în scădere sprijină, de regulă, metalele prețioase, însă ritmul de revenire al aurului rămâne limitat din cauza presiunii persistente asupra activelor de risc și a așteptărilor privind dobânzile.
Pe lângă aur, investitorii au evaluat și dinamica instrumentelor conexe:- contractele futures pe argint cu scadență în mai au scăzut cu 0,82%, la 72,25 USD per uncie troy;
- contractele futures pe cupru cu scadență în mai au coborât cu 0,33%, la 5,58 USD per livră.
Slăbiciunea argintului și a cuprului evidențiază faptul că cererea de metale rămâne inegală: aurul este susținut parțial de factori structurali, în timp ce componentele industriale reacționează la sentimentul pieței și la mișcările dolarului.
Unul dintre cei mai importanți factori rămâne comportamentul cererii oficiale. Potrivit Bloomberg, People's Bank of China a cumpărat în martie cea mai mare cantitate de aur din ultimul an, reafirmând rolul Chinei ca pilon al cererii pentru metal, mai ales în contextul presiunii asupra aurului generate de războiul din Orientul Mijlociu.
Conform datelor publicate marți, rezervele de aur ale Chinei au crescut cu 160.000 de uncii troy (aproximativ 5 tone). Se remarcă faptul că achizițiile continuă de 17 luni consecutiv — acest lucru consolidează semnalul unei acumulări strategice.
De asemenea, s-a raportat că:
- Rezervele totale ale PBOC au ajuns la 74,38 milioane de uncii troy;
- Valoarea în dolari a acestor active a scăzut la 342,76 miliarde $ de la 387,59 miliarde $ cu o lună mai devreme, ceea ce înseamnă că, chiar și în condițiile creșterii volumului fizic, valoarea ar fi putut scădea în funcție de prețurile curente.
În martie, aurul a scăzut cu 12%, înregistrând cel mai slab rezultat lunar din 2008 încoace. Presiunea s-a intensificat pe fondul întăririi dolarului și al temerilor că Fed ar putea amâna reducerile de dobândă în contextul unei creșteri bruște a inflației. Metalul a fost afectat și de vânzări, întrucât unii investitori și-au lichidat deținerile pentru a acoperi pierderile de pe alte piețe.
Marți, aurul spot se tranzacționa aproape neschimbat, în jurul nivelului de 4.655 $ pe uncie. La sfârșitul lunii ianuarie, prețurile au fost foarte aproape de un record, oprindu-se puțin sub pragul de 5.600 $.
Pe piață există tot mai multe îngrijorări că vânzările de aur ale băncilor centrale ar putea fi un factor care să contribuie la noi scăderi. Mai mult, în scenariul unui conflict prelungit în Orientul Mijlociu, unii participanți sugerează că băncile centrale s-ar putea confrunta cu o combinație de creștere bruscă a inflației, scădere a creșterii economice și depreciere valutară, ceea ce le-ar putea impune lichidarea unei părți a rezervelor.
De exemplu, în martie, Banca Centrală a Turciei a vândut și a efectuat operațiuni de schimb (swaps) pentru circa 60 de tone, pentru a sprijini lira.
În același timp, strategul UBS Joni Teves consideră că „este extrem de puțin probabil să fi avut loc o schimbare structurală în tendința sectorului oficial”. Prognoza sa este că sectorul oficial global va achiziționa între 800 și 850 de tone de aur în acest an, doar puțin sub aproximativ cele 860 de tone cumpărate în 2025. Teves apreciază că nu se întrevede o inversare structurală durabilă.
El mai observă că vânzări periodice din partea unor bănci centrale individuale sunt posibile — mai frecvent în condiții în care băncile centrale își acumulează rezervele într-o perioadă de relativă stabilitate, decât urmărind „din urmă” o piață în scădere.
