Perechea euro/dolar testează pentru a treia zi la rând frontierele nivelului 1,18, adică nivelul de rezistență de la 1,1800, care corespunde liniei superioare a indicatorului Bollinger Bands pe intervalul de timp D1. Pentru a treia zi consecutiv, cumpărătorii EUR/USD au actualizat maximele ultimelor săptămâni, însă, în cele din urmă, cotația a revenit în zona 1,17. De exemplu, ieri, perechea a atins un maxim al ultimelor șase săptămâni la 1,1809, dar a închis ziua de tranzacționare la 1,1799. Astăzi, perechea a sărit până la 1,1824, dar apoi a revenit din nou sub ținta de 1,1800.
O astfel de indecizie din partea traderilor este de înțeles și justificată. Atât cumpărătorii, cât și vânzătorii de EUR/USD ezită să deschidă poziții mari pe fondul unui context geopolitic incert. Calendarul economic pentru această săptămână este practic gol pentru EUR/USD; prin urmare, toată atenția este concentrată pe geopolitică. Însă și aici tabloul este puternic contradictoriu: balanța se poate înclina în orice moment fie spre un scenariu de detensionare, fie spre o escaladare suplimentară.
Astfel, potrivit celor mai recente informații, un al doilea tur de discuții între Statele Unite și Iran ar putea avea loc în zilele următoare. Conform mai multor surse, o nouă întâlnire a delegațiilor celor două țări va avea loc la finalul acestei săptămâni sau la începutul celei viitoare. În așteptarea acestui eveniment, publicații influente difuzează informații din interior, care sunt, în mare parte, încurajatoare.
De exemplu, surse de nivel înalt citate de Axios afirmă că negociatorii au făcut progrese semnificative și s-au apropiat de un acord-cadru pentru a pune capăt războiului. Potrivit unor oficiali de la Casa Albă care au dorit să își păstreze anonimatul, mediatori din Pakistan, Turcia și Egipt încearcă să aplaneze diferențele rămase pentru a ajunge la un acord înainte de expirarea armistițiului temporar. Trucea de două săptămâni expiră pe 21 aprilie. Totuși, Bloomberg relatează că Washington și Teheran iau în considerare prelungirea ei cu încă două săptămâni pentru a câștiga timp suplimentar pentru negocieri.
De altfel, Donald Trump a declarat ieri că în zilele următoare s-ar putea întâmpla „ceva foarte important”, după care nevoia de a prelungi armistițiul temporar ar dispărea.
În plus, Reuters scrie că Iranul ar putea permite navelor să treacă liber prin Strâmtoarea Hormuz pe partea Omanului — dar numai dacă se ajunge la un acord cu Statele Unite care să prevină reluarea conflictului. Cu alte cuvinte, dacă al doilea tur de discuții se încheie cu succes.
Însă, în pofida procesului diplomatic deschis și discret, Statele Unite își consolidează simultan prezența militară și înăspresc blocada economică asupra Iranului.
După cum notează The Washington Post, Statele Unite trimit peste 10.000 de militari în Orientul Mijlociu, ca parte a două grupuri de luptă cu portavioane. În special, 6.000 de militari se află la bordul USS George H.W. Bush, care se îndreaptă în prezent spre regiune. După sosirea acestuia, comandamentul american va avea simultan trei portavioane în zonă (USS Gerald R. Ford și USS Abraham Lincoln se află deja în regiune).
Este evident că aceasta reprezintă o formă de presiune — parte a strategiei de negociere a SUA. Washingtonul arată că, în absența unui acord până la finalul armistițiului de două săptămâni, s-ar putea trece la un scenariu de forță. Concret, acest lucru ar putea însemna lovituri asupra infrastructurii energetice iraniene sau o tentativă de a ocupa Insula Kharg, prin care tranzitează aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului.
În același timp, în presă au apărut informații neconfirmate potrivit cărora Iranul nu pierde nici el timpul — forțele iraniene ar regrupa mijloacele de rachetă și și-ar consolida pozițiile defensive în paralel cu negocierile.
Totuși, merită remarcat faptul că, până în prezent, reacția Iranului la blocada maritimă a porturilor sale a rămas reținută și predominant verbală. De facto, părțile respectă armistițiul, păstrând speranța unei soluționări diplomatice a conflictului. Plastic vorbind, părțile adoptă o atitudine de așteptare, dar își păstrează „praful de pușcă uscat” pentru o eventuală escaladare.
Traderii pe EUR/USD adoptă, la rândul lor, o poziție de așteptare, evitând deschiderea unor poziții mari, fie în favoarea, fie împotriva dolarului. Perechea a intrat într-o fază de derivă la limitele nivelului de 1,18, în așteptarea unor evoluții care sunt anticipate drept iminente. Dacă părțile vor conveni oficial asupra unei date pentru al doilea tur de discuții, cumpărătorii vor încerca din nou să se consolideze în zona valorică de 1,18. În schimb, pe măsură ce se va apropia data expirării armistițiului (în absența unor semnale privind discuțiile sau prelungirea sa), este probabil ca dolarul să se întărească, exercitând presiune asupra EUR/USD.
Într-un astfel de context de incertitudine fundamentală, este destul de dificil să se ia decizii de tranzacționare, deoarece balanța se poate înclina în orice moment fie către o escaladare suplimentară, fie către o detensionare. Din punctul meu de vedere, în prezent este rezonabil să fie avute în vedere poziții long la corecțiile descendente („southern pullbacks”) ale perechii, dar strict pe un orizont de timp scurt — cu o țintă la 1,1800 (linia superioară a Bollinger Bands pe D1).
