În pofida escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, după capturarea unor nave comerciale de către Iran în Strâmtoarea Hormuz, prețurile aurului au manifestat o tendință de scădere. Această situație, în mod normal, ar fi trebuit să stimuleze cererea tradițională pentru metalul prețios ca activ de refugiu; cu toate acestea, inerția pieței și alți factori împiedică, pentru moment, concretizarea unui asemenea scenariu.
Prelungirea acordului de încetare a focului dintre Statele Unite și Iran, inițial conceput pentru a reduce tensiunile, a lăsat paradoxal piețele globale într-o stare de incertitudine. Blocada Strâmtorii Hormuz, chiar și în condițiile menținerii unui armistițiu formal, continuă să aibă un impact semnificativ asupra securității energetice, menținând ridicate riscurile inflaționiste. Acest lucru creează un mediu economic complex, în care anticiparea comportamentului activelor tradiționale de refugiu este dificilă.
În plus, atacul de astăzi al Iranului asupra mai multor nave comerciale direct în Golful Persic nu a făcut decât să agraveze situația generală. Acest incident, care încalcă armistițiul fragil, a amplificat considerabil fundalul de incertitudine, însă, după cum arată dinamica actuală, aurul nu a reușit încă să valorifice pe deplin aceste riscuri.
Prețul aurului a scăzut cu 1%, coborând sub 4.700 de dolari pe uncie, anulând creșterile din ședința anterioară, după ce președintele american Donald Trump a declarat că încetarea focului convenită la 7 aprilie va rămâne în vigoare pe termen nelimitat, în timp ce Washingtonul așteaptă o nouă propunere de pace din partea Iranului, deși Teheranul afirmă că nu are în plan să participe la negocieri în viitorul apropiat.
Prelungirea încetării focului de către Trump indică un refuz de a relua bombardamentele asupra Iranului. Cu toate acestea, ambele părți continuă să se lupte pentru controlul Strâmtorii Hormuz, o cale navigabilă esențială pentru livrările de energie, pentru a obține un avantaj în eventualele negocieri legate de un armistițiu.
Conflictul, ajuns acum în a opta săptămână, a provocat un șoc fără precedent asupra aprovizionării cu energie, intensificând riscurile inflaționiste și determinând băncile centrale să fie mai înclinate să mențină ratele dobânzilor stabile pentru o perioadă mai lungă sau chiar să le majoreze. Acest lucru pune presiune asupra metalului prețios lipsit de randament, ale cărui cotații au scăzut cu aproximativ 11% de la începutul războiului.
În ceea ce privește configurația tehnică actuală a aurului, cumpărătorii trebuie să recucerească prima rezistență la 4.771 $. Acest lucru ar permite vizarea nivelului de 4.835 $, deasupra căruia va fi destul de dificil de străpuns. Ținta următoare va fi zona de la 4.893 $. Dacă aurul scade, vânzătorii vor încerca să preia controlul la 4.708 $. Dacă vor reuși, străpungerea acestei zone va provoca o lovitură semnificativă pozițiilor taurilor și va împinge aurul în jos către minimul de 4.647 $, cu perspectiva de a ajunge la 4.591 $.
