Datele contradictorii privind inflația din Regatul Unit au pus presiune pe moneda britanică. Deși multe componente ale raportului au fost publicate „pe verde”, traderii au interpretat rezultatul ca fiind nefavorabil pentru lira sterlină, iar GBP/USD a coborât în zona figurii 34. Deși scăderea prețului a reflectat în mare parte întărirea dolarului american, raportul a confirmat vulnerabilitatea lirei și a intensificat presiunea asupra perechii; piața a interpretat datele publicate ca pe semne de stagflație.
Astfel, conform datelor publicate, indicele general al prețurilor de consum a crescut cu 0,7% lună la lună în martie (prognoză 0,6%). Aceasta reprezintă cel mai puternic ritm lunar din aprilie anul trecut. Pe o bază anuală, indicele general al prețurilor de consum a crescut, așa cum era de așteptat, la 3,3% (cel mai rapid ritm din decembrie anul trecut).
Totuși, indicele de bază al prețurilor de consum, care exclude energia și alimentele, a încetinit în mod neașteptat la 3,1% după ce urcase la 3,2% în luna precedentă; majoritatea analiștilor se așteptau ca această măsură să rămână la nivelul din februarie.
Prin contrast, indicele prețurilor de consum cu amănuntul, pe care angajatorii îl folosesc în discuțiile salariale, a ieșit pe plus. După două luni de scădere (a coborât la 3,6% în februarie), RPI a sărit la 4,1% anual, peste prognoza de 3,9%.
Alte măsuri ale inflației s-au accelerat, de asemenea, semnificativ. De exemplu, input PPI a atins un maxim al ultimilor ani, urcând la 5,4% anual în martie; prin comparație, a oscilat într-un interval cuprins între ?1,3% și +1,1% în ultimul an. Prețurile de producție la ieșire au accelerat, de asemenea, la 2,6% după patru luni consecutive de încetinire (erau la 1,8% în februarie).
După cum se vede, rezultatul din martie este destul de mixt. Poate că principala surpriză aici a venit din încetinirea inflației de bază. Acest semnal indică pieței că creșterea prețurilor nu provine din cererea internă, ci din șocuri externe, în principal criza energetică. În consecință, Bank of England are toate motivele să considere vârful inflației din martie ca fiind tranzitoriu. Cu alte cuvinte, este puțin probabil ca indicele general al prețurilor de consum să forțeze o schimbare semnificativă în poziția autorității de reglementare.
Dimpotrivă, raportul de ieri ar putea chiar să atenueze retorica băncii centrale, deoarece inflația importată lovește bugetele gospodăriilor și frânează creșterea economică. După cum s-a menționat mai sus, creșterea inflației generale reflectă în principal un salt al prețurilor la benzină și motorină pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Prețurile mai mari la pompă și facturile mai ridicate la energie erodează literalmente veniturile gospodăriilor. Pe acest fond, FMI și-a redus deja prognoza de creștere pentru Marea Britanie în acest an la 0,8%, de la 1,3% anterior.
Se conturează o configurație clasică de stagflație: inflație generală ridicată, însoțită de încetinirea creșterii economice. Această combinație crește riscul ca economia să cadă într-o capcană stagflaționistă.
În aceste condiții, este aproape sigur că Bank of England va rămâne în așteptare și este puțin probabil să își înăsprească retorica, mai ales având în vedere slăbiciunea persistentă a pieței muncii din Regatul Unit. Reamintim că, potrivit datelor publicate alaltăieri, numărul săptămânal de cereri inițiale de ajutor de șomaj a crescut la 26,8 mii (prognoză 21,4 mii). Această creștere marchează a cincea lună consecutivă de dinamică ascendentă. Rata șomajului a scăzut la 4,9%, dar principalul factor al acestei scăderi a fost ieșirea oamenilor din forța de muncă: inactivitatea economică a urcat la 21%. În plus, în februarie s-a înregistrat cel mai lent ritm de creștere a salariilor de la sfârșitul lui 2020 (remunerația a crescut cu doar 3,8% incluzând bonusurile și 3,6% excluzând bonusurile).
Astfel, datele macro privind inflația și piața muncii publicate în această săptămână nu au susținut lira, în ciuda rezultatelor „pe verde” la unele componente. Creșterile inflației generale nu coincid cu optimismul economic și, dimpotrivă, sporesc riscurile de recesiune — ele leagă mâinile Bank of England — în timp ce șomajul scade deoarece crește inactivitatea economică.
Din punct de vedere tehnic, GBP/USD se află în interiorul norului Kumo pe graficele H4 și D1. Pe intervalul de timp H4, prețul se situează între banda medie și cea inferioară Bollinger și pe linia Tenkan?sen, dar sub Kijun?sen. Pe intervalul D1, prețul se află între banda medie și cea superioară Bollinger și deasupra atât a Tenkan?sen, cât și a Kijun?sen. Toate acestea indică o incertitudine persistentă. Luați în considerare poziții short doar după ce perechea confirmă o închidere sub suportul de la 1,3480 (banda inferioară Bollinger pe graficul H4); în acest caz, următoarea țintă de scădere ar fi 1,3410 (limita inferioară a norului Kumo pe D1). Pozițiile long pe pereche par prea riscante, având în vedere riscurile geopolitice persistente și în creștere.
