Piața aurului nu a reușit să mențină pragul rotund de suport de 4.000 de dolari pe uncie. Deși acest nivel a atras o atenție semnificativă în ultimele săptămâni, analiștii sunt convinși că corecția actuală, care reflectă o tendință bearish, nu ar trebui privită ca sfârșitul pieței bull pe termen lung.
Miercuri, pozițiile în „metalul galben” s-au slăbit pe măsură ce indicele dolarului american a atins un maxim nemaivăzut de mai bine de un an. Prețul spot al aurului, în timpul ședinței de tranzacționare, a fost consemnat la 3.980,20 dolari pe uncie, în scădere cu peste 3% față de ziua precedentă.
Dolarul înregistrează o creștere puternică, întrucât piețele încep să includă activ în prețuri așteptările privind majorările de dobândă. Federal Reserve își semnalează intenția de a tempera presiunile inflaționiste. Potrivit datelor CME FedWatch, piețele anticipează o creștere a dobânzii încă din septembrie, cu o posibilă înăsprire suplimentară a politicii monetare și în decembrie.
Totuși, Paul Williams, managing director la Solomon Global, a subliniat că investitorii ar trebui să privească dinamica actuală a prețului aurului într-un context mai larg. El a explicat că o scădere de aproape 30% a prețului aurului față de maximele record din ianuarie nu este ceva neobișnuit, dacă o comparăm cu ciclurile bull anterioare.
„În anii 1970, aurul a scăzut cu aproximativ 45% între maximele atinse la mijlocul deceniului și minimele din 1976, înainte de a urca la niveluri record în 1980. În timpul crizei financiare din 2008, prețul aurului a coborât cu circa 30%, fiind urmat de o creștere puternică ce a condus la maxime istorice în 2011”, a remarcat el. „Aceste exemple arată că corecțiile abrupte fac adesea parte din investițiile pe termen lung în aur, iar investitorii ar trebui să se întrebe: s-au schimbat motivele fundamentale pentru deținerea acestui activ? Din punctul meu de vedere, răspunsul este nu.”
În pofida vânzărilor masive de aur pe fondul creșterii costurilor alternative de deținere a activului și al semnalelor din partea Fed privind disponibilitatea de a majora ratele dobânzii, Williams a subliniat că prețurile aurului rămân cu mult peste nivelurile de anul trecut.
„Chiar și la nivelul actual, aurul s-a apreciat cu aproape 20% în ultimele 12 luni”, a evidențiat el. „Factorii care au susținut valoarea aurului în ultimii ani — precum achizițiile băncilor centrale, incertitudinile geopolitice și nivelurile ridicate ale datoriei publice — nu au dispărut brusc. Fluctuațiile de preț pe termen scurt sunt adesea determinate de marcarea profiturilor, de schimbările în așteptările privind ratele dobânzii și de oscilațiile din dinamica valutară, mai degrabă decât de modificări fundamentale în perspectivele de investiții pe termen lung pentru aur.”
Deși analiștii își mențin perspectiva optimistă asupra evoluției aurului pe termen lung, aceștia îi avertizează totodată pe investitori în privința posibilității unor corecții suplimentare ale prețului în jos. Unii experți sugerează că prețul aurului ar putea coborî până la 3.700 de dolari pe uncie.
