Petrolul încheie trimestrul cu cel mai mare declin de la începutul pandemiei. Contractele futures Brent cu scadență apropiată au scăzut cu aproape o treime în trei luni, marcând cea mai abruptă scădere trimestrială din 2020. Contractele mai lichide, cu scadență în septembrie, se tranzacționează la peste 73 de dolari pe baril, în timp ce WTI s-a apropiat de 70 de dolari pe baril. Motivele rămân aceleași și se accentuează. Fluxul de petrol prin Strâmtoarea Hormuz s-a accelerat după progresele în încheierea acordului de pace, iar Morgan Stanley avertizează deja asupra unui posibil excedent de ofertă.
Normalizarea fizică a traficului progresează mai rapid decât se aștepta, așa cum confirmă și cifrele. Potrivit Morgan Stanley, 35 de petroliere de țiței și gaze au trecut prin strâmtoare joi. Este prima dată când numărul navelor revine în intervalul tipic de dinainte de război, de 30–40 de unități. Cinci very large tankers și un Suezmax au intrat deja în Golful Persic, cu un potențial de export de aproximativ 11 milioane de barili. Mișcarea a încetinit în weekend, după escaladare și atacurile Iranului asupra navelor, dar apoi și-a revenit.
Noul scenariu de la Morgan Stanley este îngrijorător pentru cumpărători. Pentru a crea un excedent de ofertă este suficient ca fluxurile să își revină la doar 65 la sută din nivelul de dinainte de război, iar banca și-a redus deja prognoza de preț pentru trimestrul următor cu o șesime.
Fundalul diplomatic rămâne contradictoriu. SUA afirmă că negocierile vor începe marți la Doha, în timp ce Ministerul de Externe al Iranului a anunțat că va trimite doar o delegație de experți și a exclus negocierile directe. Controlul asupra strâmtorii rămâne principalul punct de blocaj.
Cu toate acestea, piața preferă să tranzacționeze pe scăderi, iar psihologia este importantă aici. Piețele se mișcă pe baza sentimentului pe termen scurt, iar optimismul legat de îmbunătățirea bruscă a traficului prin strâmtoare îi încurajează pe mulți traderi speculativi să ia poziții short în așteptarea unor noi scăderi ale prețului petrolului. Cu alte cuvinte, presiunii speculative i se adaugă factorul fundamental al revenirii ofertei, ceea ce amplifică mișcarea descendentă.
Pentru economia globală, prăbușirea prețului petrolului rămâne un factor cheie de dezinflație. Scăderea Brent de la vârful de război de peste 100 de dolari la nivelurile actuale, de aproximativ 73 de dolari, reduce direct presiunile inflaționiste, lucru deja reflectat în datele privind prețurile și în retorica băncilor centrale. Negocierile viitoare de la Doha vor arăta dacă dezescaladarea se va menține sau dacă disputa privind viitoarea administrare a strâmtorii va readuce o primă geopolitică în prețul petrolului.
Din punct de vedere tehnic, cumpărătorii trebuie să recâștige rezistența cea mai apropiată, la 71,25 $. Acest lucru ar permite vizarea nivelului de 76,30 $, peste care va fi destul de dificil de străpuns. Ținta cea mai îndepărtată va fi în jur de 81,38 $. În cazul unei scăderi a petrolului, urșii vor încerca să preia controlul asupra nivelului de 67,77 $. Dacă vor reuși, străpungerea acestei zone va lovi puternic pozițiile taurilor, împingând prețul petrolului în jos până la un minim de 59,96 $ și, potențial, până la 51,99 $.
