Blocajul diplomatic din Strâmtoarea Hormuz a intrat într-o fază decisivă, oficialii americani exprimându-și optimismul în legătură cu o posibilă redeschidere a rutei de transport maritim, în timp ce Teheranul neagă categoric orice discuții directe cu Washingtonul, insistând că poartă un dialog doar cu Oman.
Diferența dintre optimismul oficialilor americani și poziția Iranului ridică semne de întrebare cu privire la posibilitatea ridicării blocadei, în vigoare de la sfârșitul lunii februarie.
„Există șansa să avem un acord astăzi sau mâine pentru a deschide strâmtoarea și a ne îndrepta către o poziție mai normalizată în acest conflict”, a declarat marți, pentru CNBC, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent.
Secretarul de stat Marco Rubio a adoptat un ton mai prudent, afirmând că au existat progrese în negocieri, dar că încă nu s-a ajuns la un rezultat final.
Miercuri, președintele american Donald Trump a avertizat, într-un interviu pentru Fox News, că, dacă strâmtoarea rămâne închisă, Iranul se va confrunta cu lovituri severe, adăugând că aceasta se va deschide „foarte curând” — în caz contrar, vor urma consecințe.
Teheranul, însă, a negat în mod constant că ar purta contacte directe cu Washingtonul. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe iranian a declarat că discuțiile au loc exclusiv cu Oman și vizează asigurarea unor rute de navigație sigure, atât la intrare, cât și la ieșire, cu respectarea drepturilor suverane. Ministerul de Externe al Qatarului a caracterizat negocierile drept aflate într-o „etapă foarte avansată”, cu propuneri de proiect deja circulate între mediatori.
Potrivit unui cadru relatat de The New York Times, navele care intră în Golf ar urma să urmeze o rută nordică, de-a lungul coastei Iranului, în timp ce vasele care ies ar urma un traseu sudic, mai apropiat de apele Omanului.
Iranul intenționează să perceapă „taxe de servicii”, desemnate oficial pentru acoperirea costurilor de mediu și de securitate, veniturile urmând să fie împărțite în mod egal între Iran și Oman. The Guardian relatează că oficialii americani au susținut planul de administrare comună Iran–Oman, cu intenția de a-l prezenta pe plan intern drept o măsură „interimară”.
Dincolo de rutele de navigație și de taxe, Teheranul a formulat cereri mai ample: ridicarea blocadei navale americane, o relaxare cuprinzătoare a sancțiunilor și recunoașterea dreptului său de a impune taxe maritime.
În acest context, Marco Rubio a avertizat asupra riscului de a crea un precedent periculos:
„Dacă stabilim un precedent în Orientul Mijlociu prin care un stat național poate decide să controleze o cale navigabilă internațională, să perceapă o taxă și să vă distrugă navele dacă nu plătiți, am creat un precedent foarte periculos, care se va repeta în alte părți ale lumii, inclusiv în această regiune.”
În mijlocul acestor declarații și contra-declarații, perspectiva unei redeschideri imediate rămâne incertă. Reușita negocierilor depinde de cât de rapid vor fi finalizate detaliile între Teheran, Oman și mediatori și de măsura în care Washingtonul poate demonstra simultan disponibilitate de compromis, păstrându-și totodată principiile geopolitice de bază.
