Indicele prețurilor de consum din iulie a crescut cu 0,1% de la o lună la alta, în timp ce ritmul anual a încetinit la 3,4%, de la 3,5% în iunie. Indicele prețurilor de producător a înregistrat o creștere zero în cursul lunii, iar creșterea anuală a fost de 4,7%, față de 5,5% în iunie. Este a doua lună consecutiv când presiunile inflaționiste se diminuează, ceea ce indică estomparea șocului inflaționist provocat de recenta creștere a prețurilor la energie.
Cel mai îngrijorător semnal a fost scăderea vânzărilor cu amănuntul cu 0,6% de la o lună la alta în iulie, cel mai accentuat declin de după mai 2025. Aceasta a anulat în totalitate creșterea de 0,2% din iunie și a fost semnificativ mai slabă decât așteptările pieței. Cererea slabă din partea consumatorilor este un semnal de alarmă clar pentru o economie în care consumul este în mod tradițional principalul motor de creștere.
Datele preliminare din sondajul Universității din Michigan pentru luna august au arătat că indicele de încredere a consumatorilor a scăzut la 51,0 de la 55,2 în iunie, atingând un minim al ultimelor trei luni. Indicele așteptărilor consumatorilor a scăzut, de asemenea, de la 55,4 la 50,6 puncte. Așteptările privind inflația rămân ridicate: așteptările pe un an au urcat la 4,3% de la 4,2%, în timp ce așteptările pe cinci ani au rămas stabile la 3,3%.
Imaginea este completată de un raport slab privind ocuparea forței de muncă pentru 7 august, care a indicat o reducere de 23.000 de locuri de muncă, în timp ce se aștepta o creștere.
Aceste date economice au declanșat o inversare abruptă a așteptărilor privind politica monetară. Potrivit CME FedWatch, probabilitatea unei majorări de dobândă la ședința FOMC din septembrie a scăzut la aproximativ 30%. Prin comparație, în urmă cu o lună această probabilitate era de 50%, iar în iulie ajunsese la 75%. Așteptările pentru o creștere a ratei au fost împinse spre ședința din decembrie.
Schimbarea a fost remarcabilă. În doar câteva săptămâni, piața a șters complet „prima hawkish” acumulată după numirea lui Kevin Warsh în funcția de președinte al Fed. Indicele dolarului a coborât la minimele ultimelor trei luni, în timp ce piețele de acțiuni au reacționat cu creșteri: S&P 500 a atins un nou maxim istoric.
În timp ce datele macroeconomice apasă pe dolar, geopolitica continuă să îl susțină. Conflictul din jurul Strâmtorii Hormuz a intrat într-o nouă fază. Armistițiul temporar a expirat la 8 august, iar discuțiile pentru prelungirea sa au intrat în impas. Iran, după finalizarea remanierilor la vârful conducerii sale militare și politice, care au consolidat facțiunile hawkish, pare pregătit pentru o confruntare de durată.
Administrația Trump se confruntă cu o dilemă. Obiectivul declarat public — prevenirea obținerii de către Iran a armelor nucleare — trece treptat pe plan secund. Devine tot mai evident că adevăratul scop al SUA este recâștigarea controlului asupra acestei strâmtori strategice și obținerea dreptului de a percepe taxe pentru tranzitul navelor.
Iran a mizat pe războiul economic. Controlul strâmtorii îi permite Teheranului să sugrume livrările globale de petrol, să împingă prețurile în sus și să afecteze economia mondială. Strategia Iranului este de a forța SUA să dea înapoi sub presiunea prețurilor ridicate la energie. Așa cum remarcă analiștii de la International Crisis Group, „Teheranul a învățat lecția: dacă îți menții poziția suficient de mult, SUA este prima care își schimbă cursul”.
Interesant este că, indiferent de deznodământ, dolarul își poate păstra poziția. Dacă SUA constrâng Iranul și restabilesc controlul asupra strâmtorii, acest lucru ar consolida influența geopolitică a Americii și încrederea în dolar. Dacă conflictul se prelungește și prețurile petrolului rămân ridicate, daunele economice pentru Europa, Japonia și China — toate dependente de importurile de energie — ar fi mai mari decât pentru SUA. Acest fapt ar putea, paradoxal, să susțină dolarul atât ca monedă de refugiu, cât și ca moneda țării relativ cel mai puțin afectate.
Datele slabe din SUA exercită presiune de depreciere asupra dolarului, în timp ce euro este susținut de balanța comercială pozitivă a zonei euro. Cererea pentru yenul japonez ca activ defensiv ar trebui să limiteze potențialul de creștere al perechii USD/JPY.
Dolarul american este prins între forțe contradictorii. Pe de o parte, cifrele macroeconomice slabe și reducerea așteptărilor privind majorările de dobândă ale Fed împing indicele în jos. Pe de altă parte, confruntarea geopolitică cu Iran împiedică prăbușirea dolarului.
Două elemente vor fi decisive în următoarele săptămâni:
- Ședința Fed din septembrie. Piața evaluează la doar 30–35% probabilitatea unei majorări de dobândă. Dacă vor mai apărea date economice slabe, această probabilitate va scădea și mai mult, ceea ce ar fi negativ pentru dolar.
- Situația din jurul Strâmtorii Hormuz. Armistițiul nu a fost prelungit, Iranul își intensifică presiunea militară, iar SUA își reafirmă pretențiile asupra strâmtorii. Escaladarea menține cererea de dolar ca activ de refugiu.
Scenariul de bază este o nouă consolidare a indicelui dolarului (DXY) în intervalul 99–100, cu un risc de străpungere în jos dacă apar noi date economice slabe. Dolarul ar putea primi sprijin din partea geopoliticii, însă pentru o mișcare fermă peste 100 ar fi necesară fie o schimbare clară, cu ton mai restrictiv, în retorica Fed, fie o escaladare substanțială care să transforme dolarul în singurul refugiu sigur.
