NZD/USD a scăzut pentru a doua săptămână consecutiv, coborând treptat spre baza nivelului de 0,59. Este de remarcat că această mișcare reflectă mai degrabă slăbiciunea dolarului neozeelandez decât forța dolarului american. Indicele dolarului american a fluctuat într-un interval lateral relativ îngust, subliniind prudența traderilor înaintea unui bloc de date din SUA, inclusiv ISM, JOLTS, ADP și NFP. Prin urmare, NZD/USD scade în primul rând din cauza slăbiciunii dolarului neozeelandez.
Traders se tem că Reserve Bank of New Zealand va livra așa-numitul dovish hike la ședința care va avea loc mâine, 2 septembrie. Cu alte cuvinte, RBNZ va majora dobânda, adoptând în același timp un ton prudent și subliniind că orice înăsprire suplimentară va depinde în totalitate de datele viitoare.
Acest scenariu oglindește hawkish pause din luna mai. Atunci, banca centrală a menținut OCR la 2,25%, însă decizia a fost luată practic la limită: trei membri ai comitetului au votat pentru o creștere de 25 de puncte de bază, iar trei au votat pentru menținerea politicii neschimbate. Votul decisiv al guvernatorului a înclinat balanța către pauză. În același timp, banca centrală a adoptat o retorică hawkish, afirmând că dobânzile vor trebui probabil să crească pe parcursul anului și mai mult decât se anticipase anterior.
În iulie, RBNZ a pus în practică aceste intenții hawkish, majorând rata de politică monetară la 2,5%. Totuși, limbajul comunicatului aferent devenise deja vizibil mai prudent. Factorii de decizie au remarcat că, după redeschiderea parțială a Strâmtorii Hormuz, prețurile mondiale ale petrolului au scăzut puternic, iar odată cu ele s-au redus și riscurile de inflație pe termen scurt.
Chiar și așa, principalul argument pentru o nouă creștere pe 2 septembrie rămâne inflația. IPC anual a accelerat de la 3,1% la 4,1% în trimestrul al doilea, atingând un maxim al ultimilor 2,5 ani și depășind atât prognoza RBNZ de 3,9%, cât și limita superioară a intervalului‑țintă al băncii centrale de 1–3%. Creșterea trimestrială a prețurilor a fost de 1,5%. Totuși, contează structura acestei accelerări. Prețurile bunurilor tranzacționabile au crescut cu 4,9% de la an la an, în timp ce inflația bunurilor netranzacționabile a încetinit la 3,4%, cel mai redus nivel din ultimii cinci ani. O parte substanțială a accelerării IPC total a fost legată de carburanți: benzina s-a scumpit cu 27,5%, iar motorina a avansat cu 71,1%. IPC exclusiv alimente, energie pentru locuințe și combustibil auto a crescut doar cu 2,5%. Cu alte cuvinte, o mare parte a vârfului inflaționist reflectă un șoc extern al prețurilor la energie, și nu o presiune internă necontrolată a prețurilor.
Aceasta este o nuanță importantă pentru ședința ce urmează. Pe de o parte, o creștere a dobânzii în septembrie pare aproape predeterminată, având în vedere semnalele hawkish ale RBNZ și traiectoria IPC total în trimestrul al doilea. Pe de altă parte, traiectoria dobânzilor dincolo de acest punct este mult mai puțin clară. Cererea internă slabă rămâne o constrângere serioasă pentru RBNZ. Potrivit ultimelor date, vânzările cu amănuntul ajustate cu inflația au scăzut cu 0,5% în trimestrul al doilea, după o creștere de 0,9% în perioada de raportare anterioară. S-au înregistrat scăderi în 8 din 15 sectoare, cu diminuări deosebit de puternice în vânzările de carburanți (-13%), bunuri auto (-2,3%), servicii de cazare (-8%) și servicii de alimentație (-2,8%).
Un alt argument pentru prudență este piața muncii din Noua Zeelandă. Rata șomajului a urcat la 5,6% în trimestrul al doilea, cel mai ridicat nivel din 2015. Ocuparea forței de muncă a crescut cu 0,5%, în timp ce rata de subutilizare a urcat aproape la 14%, ajungând la 13,8%. Creșterea anuală a salariilor a fost de doar 2,0%, semnificativ sub rata curentă a inflației. Per ansamblu, structura datelor nu indică o supraîncălzire a pieței muncii.
Cu alte cuvinte, economia Noii Zeelande primește un impuls inflaționist, dar unul în mare parte importat prin prețurile la energie, în timp ce presiunea internă asupra prețurilor rămâne considerabil mai slabă.
În cele din urmă, așteptările inflaționiste oferă RBNZ spațiu suplimentar pentru a-și păstra o poziție prudentă. În sondajul băncii centrale din august, așteptările de inflație la un an au scăzut de la 3,41% la 2,6%, iar cele pe doi ani au coborât de la 2,53% la 2,34%. Așteptările de inflație ale companiilor pentru anul următor au scăzut, de asemenea, de la 3,68% la 2,99%. Evident, atenuarea așteptărilor inflaționiste oferă băncii centrale mai multă flexibilitate pentru a acționa mai puțin agresiv. Atunci când companiile și consumatorii cred că ritmul de creștere a prețurilor va încetini, riscul unei spirale salarii–prețuri se reduce semnificativ.
În consecință, tabloul fundamental arată contradictoriu. Inflația obligă banca centrală să acționeze, în timp ce slăbiciunea pieței muncii și a cererii de consum limitează spațiul pentru înăspriri suplimentare. Cel mai probabil rezultat al ședinței din septembrie este, așadar, o majorare a OCR cu 25 de puncte de bază, până la 2,75%, însoțită de semnale mai prudente privind traiectoria viitoare. Este probabil ca RBNZ să confirme că noi creșteri de dobândă rămân posibile, dar va sublinia că deciziile sale depind de datele care vor apărea.
Un astfel de scenariu va pune presiune pe dolarul neozeelandez și, implicit, pe NZD/USD. Faptul în sine al unei majorări de dobândă este deja în mare parte inclus în prețuri, astfel că dolarul kiwi va avea nevoie de comentarii suplimentare cu tentă hawkish pentru a se întări. Dacă majorarea va fi însoțită de semnale dovish, dolarul neozeelandez va intra sub o presiune semnificativă. În acest caz, vânzătorii pe NZD/USD nu doar că vor forța spargerea suportului la 0,5900, banda mediană Bollinger pe graficul zilnic, ci vor testa și următoarele bariere de preț la 0,5870, linia Kijun-sen pe D1, și 0,5830, banda inferioară Bollinger pe același interval de timp.
