Perechea EUR/USD a început săptămâna liniștit, practic neschimbată față de închiderea de vineri. La finalul săptămânii trecute, cumpărătorii de euro au încercat să construiască o corecție ascendentă pornind de la suportul de la 1,1360 (banda Bollinger inferioară pe graficul de 4 ore), împingând perechea până la 1,1412, dar nu au reușit să mențină cotația în zona 1,14. Impulsul ascendent s-a estompat, iar vânzătorii nu au reușit să recâștige controlul, lăsând perechea blocată într-un interval 1,1360–1,1430 (benzile Bollinger pe graficul de 4 ore).
Din perspectiva fundamentelor, argumentele pentru un dolar mai puternic par solide, ceea ce ar trebui să apese asupra EUR/USD. Rezultatul ședinței Fed din septembrie nu a fost doar hawkish, ci ultra-hawkish: banca centrală nu doar că a majorat rata de politică monetară, ci a semnalat, în esență, o înăsprire suplimentară. În zilele de după ședință, mai mulți oficiali Fed (Williams, Barr, Collins, Polson, Hammack și Barkin) au declarat explicit că o nouă majorare a dobânzii va fi probabil necesară.
Pe acest fundal, datele PMI din SUA au surprins pozitiv: indicatorul compozit a sărit la 58,4, un maxim al ultimilor cinci ani. Spre deosebire de lunile recente, când serviciile au impulsionat creșterea, în septembrie indicele pentru producție a revenit puternic (58,7). Cererea internă a împins în sus comenzile noi atât în sectorul manufacturier, cât și în cel de servicii, iar angajările s-au intensificat.
Cu alte cuvinte, „stelele s-au aliniat” cu adevărat pentru dolar: semnalele macroeconomice au rezonat cu mesajele verbale hawkish ale Federal Reserve.
Totuși, cumpărătorii de dolar nu au reușit să valorifice pe deplin această aliniere. Indicele dolarului american a testat nivelul de 101, dar nu a reușit să se mențină acolo, retrăgându-se spre zona de 100 (DXY se tranzacționează în prezent în jurul valorii de 100,8). Vânzătorii de EUR/USD, la rândul lor, nu au reușit să împingă prețul sub suportul de la 1,1360 (banda inferioară Bollinger pe graficul H4), iar perechea a rămas blocată în intervalul 1,1360–1,1430.
Se ridică, în mod firesc, o întrebare: de ce dolarul s-a blocat și chiar a corectat ușor, dacă imaginea fundamentală favoriza o continuare a aprecierii?
În opinia mea, piața s-a „autodepășit”. Ideea este că traderii au interpretat semnalele hawkish ale Fed nu ca anunțul unei singure majorări suplimentare, ci ca începutul unui ciclu complet de înăsprire. Conform instrumentului CME FedWatch, probabilitatea unei majorări de dobândă la ședința din octombrie este estimată în prezent la aproximativ 70%, în timp ce șansa unui pas suplimentar în decembrie este de circa 51%. Plastic spus, „pofta vine mâncând”: piața a început să prețuiască scenariul a două majorări suplimentare până la finalul anului.
Problema este că nici măcar graficul „dot plot” actualizat în septembrie nu implică un scenariu atât de agresiv. Proiecția mediană a membrilor Comitetului indică o rată a fondurilor federale de 4,1% la finalul lui 2026 și același nivel la finalul lui 2027. Cu alte cuvinte, după decizia din septembrie, consensul indică doar o singură majorare suplimentară de 25 de puncte de bază în acest an, urmată de menținerea acestei rate până în 2027.
Așadar, piața a împins așteptările mult peste ghidajul oficial al Fed. Aceste așteptări umflate acționează acum împotriva dolarului american. Pentru ca dolarul să poată susține câștiguri suplimentare semnificative, sunt necesari noi factori de impuls informațional, suficient de puternici pentru a justifica nu una, ci mai multe majorări de dobândă.
În primul rând, este vorba despre Core PCE și piața muncii din SUA. Dacă Core PCE se va accelera peste prognoze, iar nonfarm payrolls vor arăta din nou o creștere robustă a locurilor de muncă, participanții la piață vor începe să rediscute perspectivele pentru două runde de înăsprire. Dar dacă datele cheie vor fi publicate la nivelul așteptărilor, sau, și mai rău, în „zona roșie”, așteptările supraincălzite ale pieței se vor dezumfla rapid. În acest caz, chiar și majorarea din octombrie – în prezent prețuită la aproximativ 70% – ar putea fi pusă sub semnul întrebării.
Prin urmare, perechea este în prezent blocată într-un punct de echilibru fundamental. Dolarul își păstrează avantajul, dar, pentru a declanșa (reluarea) unei mișcări descendente susținute a EUR/USD, sunt necesare argumente suplimentare și destul de solide. Publicările macroeconomice viitoare pot determina direcția perechii: fie va scădea spre baza zonei 1,13, fie va urca spre rezistența din jurul nivelului 1,1460 (Tenkan-sen pe D1), cu perspectiva ulterioară de a testa zona 1,15.
În condițiile unei astfel de incertitudini, o abordare de tip „așteaptă și vezi” este prudentă. Balanța se poate înclina fie în favoarea unei noi întăriri a dolarului, fie spre o corecție a acestuia. În zilele următoare, principalele repere pentru traderii EUR/USD nu vor mai fi semnalele Fed deja incluse în prețuri, ci statisticile macroeconomice esențiale. Până la apariția unor noi factori de impuls informațional, perechea va manifesta, cel mai probabil, o evoluție nervoasă în interiorul intervalului menționat mai sus.
