Indicele dolarului american a scăzut pentru a doua zi consecutiv, pe măsură ce piețele digeră rezultatele alegerilor de la jumătatea mandatului. EUR/USD testează, de asemenea, pentru a doua zi la rând, rezistența din zona 1,1260 (banda superioară Bollinger de pe graficul zilnic). Cumpărătorii au încercat să depășească acest prag ieri (maximul intraday a atins 1,1274), însă sesiunea s-a închis în jur de 1,1228.
Traderii reacționează nu doar la înfrângerea Republicanilor în alegerile de la jumătatea mandatului, ci și la primele declarații de după victorie ale liderilor Democrați. Cele mai importante remarci pentru piețe se referă la delicatul „dosar Iran”. Ieri, liderul democrat din Senat, Chuck Schumer, a promis să pună capăt războiului cu Iranul și a remarcat că unii republicani împărtășesc acest punct de vedere. „Americanii nu știu pentru ce naiba luptăm în Iran”, a spus Schumer.
Merită amintit că divergențele privind Iran existau printre republicani chiar și înainte de alegerile de la jumătatea mandatului. La sfârșitul lui septembrie, patru senatori republicani (Susan Collins, Rand Paul, Thom Tillis și Lisa Murkowski) s-au alăturat Democraților în susținerea unei rezoluții menite să oprească acțiunile militare împotriva Iranului în lipsa unei autorizări din partea Congresului — o măsură care, în cele din urmă, nu a reușit să obțină numărul necesar de voturi în Senat.
Acum, harta politică s-a schimbat. Democrații controlează ambele Camere, ceea ce le oferă oponenților continuării acțiunilor militare o pârghie suplimentară asupra Casei Albe. Această perspectivă apasă asupra dolarului: probabilitatea încetării războiului cu Iranul reduce primele de risc geopolitic și cererea pentru active considerate refugiu, inclusiv dolarul. De asemenea, diminuează riscurile legate de energie, care au susținut recent așteptările inflaționiste din SUA. Contractele futures pe petrol continuă să scadă după prăbușirea puternică de ieri: Brent se tranzacționează în intervalul 93–95 dolari/baril, iar WTI în jur de 86–87 dolari; ambii indici de referință au scăzut cu peste 8% în ședința anterioară, până la cele mai mici niveluri din 31 august.
Pe scurt, piețele au reacționat puternic la victoria Democraților și la primele lor declarații de mare vizibilitate.
Însă întrebarea esențială este: poate Congresul să oprească efectiv un război în Orientul Mijlociu sau aceste declarații sunt în mare parte retorice?
Răspunsul nu este simplu. Pe de o parte, președintele este comandantul suprem al forțelor armate și poate ordona operațiuni militare. Pe de altă parte, prerogativele prezidențiale nu sunt nelimitate: Constituția acordă Congresului autoritatea de a declara război și de a controla finanțarea armatei. Legislația americană limitează, de asemenea, durata anumitor acțiuni militare desfășurate fără o aprobare explicită din partea Congresului. În practică însă, aplicarea acestor constrângeri a fost mereu un subiect al disputei de durată dintre Casa Albă și Congres.
Teoretic, Democrații ar putea adopta o lege care să oblige administrația Trump să înceteze operațiunile militare împotriva Iranului. Există însă un mare „dar”: dreptul de veto al președintelui. Pentru a trece peste un veto este necesară o majoritate de două treimi în ambele Camere — un prag pe care Democrații nu îl dețin. Așadar, fără un sprijin semnificativ din partea republicanilor, ei nu pot adopta o astfel de lege.
Cu alte cuvinte, chiar și controlând ambele Camere, Democrații nu îl pot forța unilateral pe Trump să încheie războiul.
Există și alte pârghii parlamentare pe hârtie — de exemplu, rezoluțiile fără caracter obligatoriu — însă forța lor juridică de a impune încetarea ostilităților este îndoielnică. De la decizia Curții Supreme în cauza INS v. Chadha, ideea de a ocoli veto-ul prezidențial prin manevre procedurale este discutabilă din punct de vedere legal. Așteptările ca Democrații să oprească războiul printr-o singură rezoluție sunt, așadar, nerealiste.
Un instrument mult mai eficient este bugetul. Congresul poate refuza să aloce fonduri suplimentare pentru operațiune sau poate impune prin lege restricții privind finanțarea anumitor activități. Președintele nu poate cheltui pur și simplu bani dacă Congresul refuză să îi aloce: un veto poate bloca o lege, dar nu îi permite executivului să direcționeze de unul singur fonduri.
Și aici însă apar complicații. În primul rând, banii deja alocați rămân disponibili, astfel că administrația ar putea menține operațiunile o perioadă folosind resursele existente. În al doilea rând, încercările de a restricționa finanțarea pot declanșa un conflict prelungit între Congres și Casa Albă, care să se extindă și asupra altor părți ale bugetului federal. Prin urmare, un sfârșit rapid al războiului, obținut prin presiune bugetară, este puțin probabil.
Cu toate acestea, războiul s-ar putea încheia și fără o constrângere legislativă, printr-o decizie luată chiar în cadrul Casei Albe.
The Wall Street Journal notează că rezultatul alegerilor a intensificat dezbaterea internă privind politica față de Iran. Unii oficiali susțin escaladarea loviturilor pentru a negocia dintr-o poziție de forță; alții pledează pentru oprirea campaniei. Potrivit surselor WSJ, secretarul Apărării Pete Hegseth este în favoarea continuării operațiunilor, în timp ce vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio înclină spre o soluție diplomatică. Este de remarcat că Vance a legat public pierderile republicanilor de costul politic al războiului.
Pentru dolar, această clivaj intern contează mai mult decât încă o rezoluție simbolică a Congresului. El arată că problema încetării campaniei este dezbătută chiar în centrul puterii — la Casa Albă — acolo unde se iau deciziile de politică decisive. Care tabără va prevala rămâne neclar. Este evident că menținerea războiului devine tot mai costisitoare politic pentru Trump, dar asta nu înseamnă că este dispus să-l încheie în orice condiții. De fapt, înfrângerea electorală l-ar putea împinge chiar spre noi lovituri, pentru a demonstra forță și a-și recâștiga inițiativa.
Prin urmare, situația din Orientul Mijlociu va influența puternic sentimentul pieței și cererea pentru dolar. Dacă Trump reia loviturile de mare amploare pe teritoriul iranian pentru a forța o înțelegere în termenii SUA, dolarul ar fi probabil susținut de creșterea cererii pentru active de refugiu și de prețuri mai mari la petrol. Dacă se impune dezescaladarea, iar președintele este convins să accepte un compromis, dolarul va fi supus unei presiuni suplimentare de depreciere, inclusiv față de euro.
Deocamdată, cumpărătorii de EUR/USD includ efectiv în preț speranța unei încheieri apropiate a conflictului. Totuși, așteptările, luate separat, nu pot susține o tendință ascendentă de durată — nu este deloc surprinzător că perechea a eșuat două zile la rând în a depăși nivelul de rezistență de 1,1260. Pentru o mișcare ascendentă sustenabilă sunt necesare acțiuni concrete ale Casei Albe, care să confirme disponibilitatea de a dezescalada. Astăzi, chestiunea încheierii războiului rămâne deschisă — și, odată cu ea, și întrebarea privind direcția următoare a euro.
