Reserve Bank of Australia va desfășura ședința din luna august marți. Marea majoritate a analiștilor consideră că banca centrală va menține neschimbate toate parametrii de politică monetară, inclusiv rata dobânzii la 4,35%.
Un rezultat de tip „wait-and-see” nu ar fi deloc surprinzător. După trei majorări consecutive ale dobânzii, banca centrală a făcut o pauză în iunie, iar noile statistici privind inflația și piața muncii din Australia au redus necesitatea unei înăspriri suplimentare a politicii monetare. Prin urmare, principala intrigă a ședinței din iulie rezidă într-o altă întrebare: va fi pauza din august una „dovish”? Dacă RBA va sublinia riscurile persistente legate de inflație și se va concentra pe problemele cererii interne și ale pieței muncii, dolarul australian va fi supus unei presiuni semnificative. Probabilitatea unui asemenea scenariu este destul de ridicată, având în vedere peisajul macroeconomic actual.
Principalul argument în favoarea unei atenuări a retoricii RBA îl reprezintă raportul privind inflația din iulie pentru Australia. IPC trimestrial din trimestrul al doilea al acestui an a crescut cu doar 0,6%, după o creștere de 1,4% în perioada de raportare anterioară. Rata anualizată a inflației a încetinit la 4,0%, de la 4,1%. Dinamica inflației de bază este, de asemenea, importantă în acest context: „trimmed mean” a urcat cu 0,8%, în timp ce majoritatea analiștilor anticipaseră o creștere mai consistentă (0,9%). De la an la an, indicele de bază a crescut cu 3,6%. Pe de o parte, această valoare rămâne peste intervalul-țintă al RBA (2–3%), dar, pe de altă parte, nu mai arată ritmurile de creștere care anterior generaseră îngrijorare pentru banca centrală.
Merită remarcată și structura încetinirii inflației trimestriale. Reducerea accizelor la carburanți a jucat un rol-cheie în temperarea IPC. Guvernul a redus temporar acciza, ceea ce, împreună cu alte măsuri (cum ar fi eliberarea rezervelor), a contribuit la scăderea costului benzinei. Acest lucru este important, deoarece șocul energetic pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu a reprezentat anterior un risc de nou impuls inflaționist. Acum însă, combustibilii devin o sursă de dezinflație, în pofida tensiunilor persistente dintre SUA și Iran.
O presiune suplimentară asupra cifrei IPC trimestriale a venit din partea tarifelor pentru transporturile interne și a serviciilor turistice.
Cu alte cuvinte, tabloul inflaționist din Australia rămâne destul de eterogen. Principala sursă de presiune asupra prețurilor este locuința — prețurile din această categorie au crescut cu 6,8% de la an la an (noile locuințe rezidențiale +5,8%, chiriile +3,6%). Prețurile la electricitate au crescut puternic, cu 22,4%. Există însă un aspect important: acest salt rapid al tarifelor la electricitate este legat de expirarea subvențiilor guvernamentale, ceea ce înseamnă că nu vorbim despre un impuls inflaționist clasic, generat de cerere.
Un alt argument în favoarea unei retorici „dovish” din partea RBA este starea pieței muncii. Și aici tabloul este destul de ambiguu. În iunie, ocuparea forței de muncă a crescut cu nu mai puțin de 76.300 de persoane. La prima vedere, într-adevăr pare un rezultat solid, dar doar dintr-o perspectivă formală, întrucât aproximativ două treimi din creștere provin din angajări part-time (raport de 47.000 part-time față de 29.300 full-time). Rata șomajului a urcat la 4,4%, iar numărul șomerilor a crescut cu 12.700. Subutilizarea totală a forței de muncă a ajuns la 10,9%.
Toate acestea sugerează că avansul indicatorului „headline” nu reflectă starea reală a pieței muncii. Nici ceilalți indicatori din această sferă nu sunt de partea „Aussie”. Mai exact, numărul locurilor de muncă vacante a scăzut cu 2,1%, la 329.000. Aceasta este prima scădere trimestrială de la jumătatea anului trecut, iar dinamica negativă a fost înregistrată atât în sectorul privat, cât și în cel public (cel mai mare declin s-a produs în sectorul financiar, al plasării forței de muncă și al ospitalității).
În același timp, creșterea salariilor în cel mai recent raport disponibil (pentru primul trimestru) a rămas destul de moderată, la 3,3% de la an la an. Date mai recente (pentru trimestrul al doilea) vor fi publicate după ședința RBA, mai exact pe 19 august.
Prin urmare, în opinia mea, RBA are toate motivele să implementeze un scenariu de „dovish pause”. Banca centrală este puțin probabil să declare victoria asupra inflației: indicatorul de bază se află încă peste intervalul-țintă, iar inflația în segmentul locuințelor și al serviciilor rămâne persistentă. Totuși, datele recente indică faptul că efectele înăspririi anterioare a politicii monetare încep treptat să se manifeste: presiunile inflaționiste se atenuează, tensiunile de pe piața muncii se reduc, iar numărul posturilor vacante scade. Astfel, RBA poate semnala că nivelul actual al ratei dobânzii exercită deja efectul de „răcire” necesar asupra economiei și că noi majorări nu fac parte din scenariul de bază al băncii centrale. O astfel de retorică poate pune presiune asupra dolarului australian și, în consecință, asupra perechii AUD/USD.
Din punct de vedere tehnic, perechea se află între liniile medie și superioară ale Bollinger Bands pe graficul de patru ore și deasupra tuturor liniilor indicatorului Ichimoku. Prin urmare, luarea în calcul a pozițiilor short ar fi adecvată doar după ce prețul va coborî sub nivelul de suport de 0,7060 (acolo unde linia medie a Bollinger Bands coincide cu liniile Tenkan-sen și Kijun-sen pe intervalul H4). Ținta principală pentru mișcarea descendentă este pragul de 0,7000 (linia medie a Bollinger Bands, care coincide cu linia Tenkan-sen pe intervalul D1).
